cand e ceata mai multe zile la rand, oamenii devin si ei cetosi.

intr-o noapte ca asta:
as umbla pe strazi intreband din strain in strain:
"cine sunt?
cine esti?'
pe fundal se auzea zgomotul taxiului,la telefon te-am intrebat banalitati.

arc de cerc

la stiri
in ziare
in autobuze, tramvaie si saloane de coafura ar fi trebuit sa vuiasca un singur lucru.
oare nu ar fi fost asta un fenomen demn de luat in seama?
nu de mult timp, pe cerul patriei noastre a inceput sa se manifeste un fenomen optico-iluzionist ciudat,luand forma unui curcubeu care se intinde intre doua puncte indepartate ale hartii.
cei care il vad sunt cutremurati de intensitatea culorilor, cei care il simt, aaaaaaaa, aici e alta poveste, caci nici unul dintre cei doi nu stie care e originea si care e capatul, fantana de lumina sau oala cu aur.
pe arcul lor colorat de cer sunt lichefiate concav toate luminile lumilor. e acel du-te vino, bivalenta dupa care toti ceilalti, profanii, tanjesc.
o singura intrebare pluteste acum in aer; cum o s-arate cerul la intersectia punctelor?(caci stim sigur ca ei gasesc aceasta distanta cel putin suparatoare)

cutii, cutiute

cand vine toamna, soarele pierde cel mai mult.
si tu pierzi. lasi in vara o isterie de imagini colorate si rasete si oameni cu praf auriu de lumini ancorat in piele.
o sa ma scufund in iarna ca intr-un fular in care a ramas parfumul de anul trecut.
din cand in cand imi mai curge si nasul si pur si simplu nu-mi place sa ma trezesc asa de dimineata.
ma gandeam sa-mi iau intr-o cutie de palarii cateva haine sumare, ca palarii imi cumpar de acolo, si sa plec intr-o loc insorit, desi mie nu-mi place sa ma rosesc de la soare.
oricum ar fi, sa ma intorc pe aici prin primavara asa si sa-i surprind pe cei care mai (ma) tin minte, sarind dintr-o cutie muzicala de asta data, ca un clovn nebun cu parul rosu.

intervalele nu mai sunt coerente. stim ca atomii se plimba haotic, urmand legi cuantice necunoscute si totusi creeaza ceva, e ceva de capul lor.
de-al meu nu prea stiu daca e. adica, dupa reteta lor, si eu urmez legi haotice, dar parca preaaa nu se prinde nimic. mai bine as glazura totul ca pe un tort si l-am mai pune in cuptor vreo 15 min.
haide, haide, cine alege glazura?
lumeaaa asta, io nu prea stiu ce sa zic despre dansa.

de acolo, din spatele oglinzii, lucrurile invata sa aiba rabdare.

bârrrrr

pentru ca a reinceput frigul, mi-am amintit de o alta zi in frig, pentru ca, pentru ca asa merge mintea, hala-n dala.
umblam aristocratic si aproape miop cu caciulita de blana neagra trasa pe urechi. mi se parea firesc sa imi scrantesc glezna dreapta incaltata in botine scurte negre pentru ca paseam tacticos pe gheata.
am pasit tacticos o zi intreaga si am cumparat pompoane si baloane, caramele si perdele, esente si valente si cine mai stie ce alte minuni.
l-am asteptat.
seara, a aparut cu nasul rosu ca un ren si m-a iubit.
nah, mi-am reamintit ca sa-mi reamintesc si eu ceva frumos de frig.