joi, 29 ianuarie 2009
luni, 26 ianuarie 2009
for a love of somekind
imi place sa ma trezesc cu zgomotul ploii.
cand eram mai mica, ma lua un fel de aroganta in diminetile cand ploua si eu, spre deosebire de ceilalti gaseam vreun motiv si nu mergeam la scoala.
ma amuza sunetul asta efervescent. nu e ploaia aceea nevrotica si copilareasca de vara...e pur si simplu ploaia care se reversa pe strazi la fel ca o rola nesfarsita de banda magnetica pe care sunt imprimate filme vechi cu charile chaplin.
masinile zdrobesc peliculele si din ele incep sa se ridice culori prin aer.
duminică, 25 ianuarie 2009
amurg
si m-a lovit un fel de fericire dubioasa, aproape bolnaviciosa prin bruschetea ei.
n-are motiv, nu e intemeiata si e absolut egoista caci nu vreau ca nimeni sa o inteleaga...nici macar eu.
si sunt asa putine dati cand imi amintesc ca am mai trait amalgamul asta de senzatii. i really do want to give myself to you from the esence of my being.
luni, 19 ianuarie 2009
scuze me while i kiss the sky
de pe fereastra mea se vede cerul.
imi place fereastra asta pentru ca cerul e mare.
pe zi ce trece, el se mai limpezeste putin...ii mai pica cate un nor, i se mai decojeste cate o umbra.
nor cu nor
si-ncepe primavara.
(as vrea sa vad un cer umplut cu baloane colorate, in locul fiecarui nor sa creasca un balon turcoaz, apoi verde...si intr-un final unul violet)
joi, 15 ianuarie 2009
ce matin la
mai stii dimineata aia cu lumina, dimineata ce-s dezvaluia firul cu o coloana sonora exacta.
prin aer pluteau armonios raze de soare si voci..si toata lumea parea frumos imbracata
prin aer pluteau armonios raze de soare si voci..si toata lumea parea frumos imbracata
joi, 8 ianuarie 2009
miercuri, 7 ianuarie 2009
the warmth
nu mai vreau iarna.
vreau un inceput de vara ca atunci.
...................
plouase
eram atat de obosita inca nu realizam irealitatea intamplarilor din jurul meu.
eu si el eram singurii oamenii dintr-un bucuresti golit de locuitori si temeri.
in aerul umezit, taxiul galben spargea la nivel celular perdeaua de picaturi, traversand anxios de la un capat spre celalat pe Stefan cel mare.
imi purtam ciresele in par si in rasuflare si eram alb
in el vibra verde.
il vedeam acolo, asteptandu-ma inca inaintea momentului propriu-zis in care am coborat.
..................
nici pana acum nu am inteles potrivirea asta de elemente cosmice dintr-un bucuresti umed si varatic.
singurii cunoscuti din acea ploaie.
era inceputul unei lumi cu doar doi locuitori.
asta e caldura pe care as vrea sa o simt acum.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)