primii mei ochelari de soare erau dintr-un plastic negru cu albastru electric. imbracata in rochita mea verde crud cu margarete brodate in coltul din dreapta jos imi amintesc de felul cum priveam cerul in gradina din spatele blocului. niciodata cerul nu mi-a aparut de un albastru mai laptos si prafos in deplin contrast cu albastrul electric al ramelor de ochelari.seara pasnica si incetinita de vara filtrata prin vibratia culorilor.

let the season begin

julie a insistat sa-mi arate poze de acum o vara. apoi am dat din greseala peste niste poze vechi de mai bine de 3 ani.
si daca noi suntem o multitudine de reflectii ale celor ce ne inconjoara, strat dupa strat...exact ca si papusile rusesti...ma intreb care e miezul, nenorocitul de miez ce ar trebui sa ramana constant indiferent de fluctuatiile reflectiilor.
incepe iar primavara, si realitatea mea isi anexeaza inca un strat de viata odata cu fiecare primavara.
ma intreb cum o sa arata papusa din primavara asta? ochii de un verde tulburator, purtandu-si nuantele nude in piele. si linistea?...are sa-si poarte oare linistea in miscarea trupului sau are sa lase asta pentru inca o alta primavara? totusi, eu cred ca o sa o amane iar, linistea e un accesoriu mult prea pretios, aproape ca si bijuteriile lui audrey din breakfast at tiffany's.

ce matin la

mai stii dimineata aia cu lumina, dimineata ce-s dezvaluia firul cu o coloana sonora exacta.
prin aer pluteau armonios raze de soare si voci..si toata lumea parea frumos imbracata

peace of mind

am chiulit de la ultimul curs...pur si simplu nu mai aveam stare.
afara,
am lasat tramvaiul sa treaca pe langa mine. no rush whatsoever...nu ma puteam grabi, asa ca am hotarat sa-o iau pe jos..lumina ma incetinea, ma anestezia...
era lumina aia...de inceput de primavara, lumina-de-topit-ghetari si lumina ce ar fi dat gata chiar si o craiasa a zapezii...
zambesc tamp
tin ochii semi-deschisi...un fel de stare de gratie, as if i am inlove...it's been a while...cumva sau candva oamenii au incetat sa ma mai impresioneze.
mai tarziu, am gasit o papadie...si ca un ultim vestigiu varatic am suflat-o atat cat m-au tinut plamanii, spre tarile calde!....
e soare, mi-e soare in piele si in buza de jos...si ce daca din cauza asta s-a crapat iar?

end of the affair

amantul pleaca la praga in noaptea asta si praga e un loc bun pentru astfel de plecari. la intoarcerea lui voi fi deja in bucuresti.
...
aseara,in camera lui l-am intalnit pe V. socul lui a fost destul de mare.eu imi ancorasem un zambet politicos inca de la intrare, ii vazusem masina in strada.
imi arunca privirile lui de:'deci-aici-te-tot-ratacesti'...foindu-se si fastacindu-se constant si-a apucat furios hanoracul:' imi trebuie ciocolata, trebuie sa plec. mada, vii?'
'nu'. am zambit.
...
de dimineata
-ce faci?
-iar m-am trezit la 12.
-mda. asa-i cand tot pierzi noptile...

termodinamica

fetele mici fac des febre mici.
sa nu se inteleaga gresit, nu sunt febre cu teribile frisoane sunt doar febre cu buze de jos putin sparte.
'febre interioare', zicea C.elaborand adevarate teorii undeva intr-un cort la apus...febrele interioare au simptome subiective, adica fiecare cu ce poate, unora li se adanceste cuta din mijlocul fruntii iar unora li se sticlesc ochii...asta e...
doar ca eu m-am staurat sa astept..si daca plec mai am unde sa ma intorc dupa..ori cum as putea sa raman cand el e mereu plecat si cum as putea sa plec cand el ma asteapta pe canapea?
eu niciodata nu prea am chef sa raman ...ca o sonerie stridenta ceva din mine imi suna de la un timp alarma de plecare..asa ca in gara..si daca nu ma garbesc pierd ternul, iar mie mi se pare teribil sa pierzi un tren...tin minte ca am facut asta odata demult...
cred ca ideea e: make me wanna stay, bastard!...just make me wanna stay...

pretty, pretty colours

cand ai intreaga minte stapanita de culori karmice.
un rogvaiv amestecat, niciodata liniar, nu-ti ramane decat sa-ti faci un blog.
-ce faci tu cu un blog?, intreaba tacticos pisica
-un blog, pt ca eu nu sunt doar portocaliu-pufos-vargat sau negru-felinesc-nocturn....iar te joci de-a constiinta, un blog ca sa nu ma mai pierd. vreau sa stiu la ce adresa sa ma caut atunci cand nu mai dau nicicum de mine
-fie...ma duc sa-mi fac un ceai, verde. intotdeauna verde. monocromatic e mai usor. poate cu mirodenii uneori.
-si opiumul e tot o mirodenie?