zoom in. zoom out.

afara pare frig si eu n-am loc in casa..pe de alta parte ma inghite geaca maro daca o imbrac.
ma micsorez, nu mai am chef sa scriu si m-as plimba pana pe armeneasca..
la numarul 28, sa zicem...
azi, corona are gust de ceata
si tot azi, sosetele mi se par abuzive.

let the season begin

julie a insistat sa-mi arate poze de acum o vara. apoi am dat din greseala peste niste poze vechi de mai bine de 3 ani.
si daca noi suntem o multitudine de reflectii ale celor ce ne inconjoara, strat dupa strat...exact ca si papusile rusesti...ma intreb care e miezul, nenorocitul de miez ce ar trebui sa ramana constant indiferent de fluctuatiile reflectiilor.
incepe iar primavara, si realitatea mea isi anexeaza inca un strat de viata odata cu fiecare primavara.
ma intreb cum o sa arata papusa din primavara asta? ochii de un verde tulburator, purtandu-si nuantele nude in piele. si linistea?...are sa-si poarte oare linistea in miscarea trupului sau are sa lase asta pentru inca o alta primavara? totusi, eu cred ca o sa o amane iar, linistea e un accesoriu mult prea pretios, aproape ca si bijuteriile lui audrey din breakfast at tiffany's.

once i wanted to be the greatest

infrigurarea asta ce m-a patruns adanc o recunosc.
mi-o amintesc
o prevestesc ca vestile rele
si tocmai pentru ca stiu ce urmeaza ar trebui sa grabesc placarile, sa sun toate alarmele si anunt plecarile tuturor trenurile inca neinventate pana nu e prea tarziu.
atunci, stiu ca as simti si poate ar durea putin.
it should be ok to run away and never look back

the warmth

nu mai vreau iarna.
vreau un inceput de vara ca atunci.
...................
plouase
eram atat de obosita inca nu realizam irealitatea intamplarilor din jurul meu.
eu si el eram singurii oamenii dintr-un bucuresti golit de locuitori si temeri.
in aerul umezit, taxiul galben spargea la nivel celular perdeaua de picaturi, traversand anxios de la un capat spre celalat pe Stefan cel mare.
imi purtam ciresele in par si in rasuflare si eram alb
in el vibra verde.
il vedeam acolo, asteptandu-ma inca inaintea momentului propriu-zis in care am coborat.
..................
nici pana acum nu am inteles potrivirea asta de elemente cosmice dintr-un bucuresti umed si varatic.
singurii cunoscuti din acea ploaie.
era inceputul unei lumi cu doar doi locuitori.
asta e caldura pe care as vrea sa o simt acum.

just 19 a sucker's dream

i really was a sucker's dream, just that i was 17 back then...
la 19 ani...as vrea sa ma impresioneze ceva, orice
si atunci, poate ca as vrea sa impresionez..si nu, nu e vanitate daca imi doresc sa fie vorba de acelasi impesionat-impresionabil personaj...
n-ar strica nici chiar un impresionist.


nota:cand primesti un joben si un caleidoscop cu pisici ajungi sa te gandesti ca fairy dust-ul din piele face parte din arsenalul tau magic, pacat ca esti un pic beat si impresionabila providenta intarzie sa apara (back then, it used to come from nowhere)

nothing owed in/to this town...

Les amants

am intrat din ploaie in cafenea insotita de doi prieteni, ma intorceam de la un el...un altul.
ma concentram doar pe monentul in care imi voi da jos gluga uda de ploaie.
cineva purta o conversatie banala in spatele meu, lumina era difuza si se auzea un zgomot efervescent de pahare ciocnite.
'mada!'
cu gluga inca in cap ma intorc cu precautie caci vocea o recunosteam inca de la primul sunet mut. nu-l mai vazusem de aproape un an, de cand, in cluj, inchisesem in frig toate usile spatiilor dintre noi...acelasi zambet a carei inclinare putin aroganta imi colora cerul in culori de mai-ramai-un-pic.
discutie banala...despre monotonii si orase in ploaie...mi-era greu sa-mi leg frazele si mi-era greu sa ma desprind.
'mai vorbim!'
poate peste inca un an, poate in alt oras in ploaie. asta am gandit dar nu am zis nimic, am zambit doar...poate putin prea trist si am plecat(iar).

mai tarziu, m-am gandit ca nu putea exista un moment mai prost pentru o astfel de intalnire. mi-am dat seama ca in timp ce ii vorbeam simteam inca pe piele mainile celui de la care plecasem cu doar cateva minute in urma. stiu ca ma gandisem la el in dupa-amiaza aceea, in camera celuilat. sa-l fi chemat eu, intr-un act aproape mistic ca intr-o carte de-a lui eliade?
si mai era si V. al carui tren trebuia sa soseasca iar din bucuresti.
ciudat, tocmai acum...cand eram atat de departe de toate coordonatele mele.

...

darling, you're a million dollars aways!

joc secund

in noaptea asta

intr-o ciudata stare de aproape fi, mi-am simtit greutatea celulelor invadata de o caldura uscata
nu mai puteam adormi. ochii imi ramaneau inclestati in acea sufocare. apoi brusc, ca o saritura intr-o apa mult prea rece atomii mei eu inceput sa se afunde si sa respire primitiv, aproape carnal la fel ca ai pestilor preistorici.
si toata apa imi infrigura epiderma lipsita de solzi, strabatuta de confuzia inceputului, saturata de refractarea prin jocuri si oglinzi de ape a unui trecut ce se scurgea mult prea lent si prea anost prin mine.
spre nadir!

the war will start on monday, we will go get coffee

...
noaptea in acel oras
s-a strecurat prin toate fisurile mele acea stare de: merg iar pe drumul de caramida galbena. pasesc meticulos, ritmic cu cei mai stralucitori pantofi rosii pe care ii voi avea vreodata.
si-n ritmicitatea lor picaturile imi dadeau o amorteala ciudata, o aproape liniste.
ma bucura, in mine ploua foarte rar acum.
si toate ferestrele din lumea acelui oras, ferestrele celui de-al doilea etaj te fac sa te intrebi cum ar fi sa fii si tu acolo.insa mi-e mai mult decat clar ca exactitatea de a ma gasi intr-adevar acolo m-ar face sa tanjesc iar dupa un drum de caramida galbena.