in noaptea asta
intr-o ciudata stare de aproape fi, mi-am simtit greutatea celulelor invadata de o caldura uscata
nu mai puteam adormi. ochii imi ramaneau inclestati in acea sufocare. apoi brusc, ca o saritura intr-o apa mult prea rece atomii mei eu inceput sa se afunde si sa respire primitiv, aproape carnal la fel ca ai pestilor preistorici.
si toata apa imi infrigura epiderma lipsita de solzi, strabatuta de confuzia inceputului, saturata de refractarea prin jocuri si oglinzi de ape a unui trecut ce se scurgea mult prea lent si prea anost prin mine.
spre nadir!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu