duminică, 20 noiembrie 2011

frigul paralizeaza sufletele.
ele trec prin diferite stari de agregare.
fluidul din vara ia o forma solida.
sufletul ingheata.
pe strazile pline de ceata, cand noaptea se lasa de la ora 4, sufletul incepe sa se fragmenteze in mii de bucati.
faci un pas, trosneste si pica. in urma ta, Craiasa Zapezii le aduna cu farasul construind oglinzi.
esti gol si ti-e frig intr-una.
.........................................
iarna aceea si-au petrecut-o intreaga intr-un iglu. sub plapuma albastra cu desene de puf ei radiu lumina si caldura.
ceata laptoasa din nopti ii izola de restul lumilor caci lumea dintre ei le era de ajuns.
ce fantasma!
in zilele de inceput de an, fulgii de zapada si orgasmele atingeau proportii macrocosmice. se refugiau sub plapuma albastra si isi tineau unul altuia de cald si de-a fi.
beatitudinea avea gust de pricomidale. nu am mai mancat de-atunci pricomidale. nostalgia asta e letargica. mi-e pofta de gust si mi-e dor sa ma indragostesc si nu pot.

vineri, 4 noiembrie 2011

oamenii vor.
vor cu ardoare, cu intensitate, cu umilinta, cu frica, cu tristete.
vor si nu vor, si de aici confuzia!
daca toate actiunile ti se ineaca in acelasi punct, te numesti redundant.
punct la punct cu veselie
punctele nu sunt formate din lumina ci din gauri mici si negre care te aduc, in final, in acelasi punct.
nu vezi, tu inghiti greseala si greseala te inghite pe tine. si asta-ti genereaza haosul in puls.
fetele au zambete colorate sau retinute, se misca fluid sau prind radacini in pantofi cu toc, dar daca ai vedea ce este si nu ce ar putea sa fie(si nu e) ai mai urca o treapta. ti-ar fi mai bine si tie si celor din aria aurei tale.
proiectiile ideatice te impotmolesc in aceeasi dezamagire.
pisica pe care o tineam in brate pulsa de viata, era reala si ii simteam prezenta.
pe tine te bantuia un viitor posibil dar nefondat iar pisica inca facea ochii mari si astepta sa-i frangi oasele dintr-o singura imbratisare.
si nu este vorba ca te-ai multumi cu mai putin ci ca ai trai un act in toata splendoarea realitatii sale.
iata, pe scurt, verdictul crimei!
dragostea exista, dar nu cum o vezi.