tranquility

(pe tine poate nu te-a iubit nici o fata…)

sarutul

de dimineata plec la viena, vreau sa simt frigul si sa vad sarutul lui klimt.
cu doar cateva minute mai devreme gheata de afara scartaia ca si gheata dinauntru.
nu e nimic tragic cand zic ca nu simt nimic...

'intr-o continua cautare de sine si de ceilalti...'
la party, printre lumini si sunete haotice ce invaluie, aluneca si strecoara dadeam cu ochii de tot felul de proiectii caleidoscopice... nu, nu erau oameni diferiti, nu erau straini..ma gaseam pe mine in diferite forme si marimi, in diferite amintiri, in multiple moduri de a sufla fumul de tigara, in culorile cercanelor vinetii si ale privirilor pierdute in verde.
dar in oglinda nu am vazut nimic..o ciudata si linistitoare vacuitate. aici nu mai sta nimeni, s-a fragmentat in alte coordonate, un nou cerc polar inventat doar de multiplele-eu.
si cum in cercul polar ninge mereu, cineva din mine a urcat spre zori intr-un taxi pe care incepuse sa ninga portocaliu cu albastru nocturn.

la cite

de la un timp orasul asta s-a pliat si s-a strecurat miseleste in mine. imi plac apusurile lui atat de decadent rosii, si rostogolul de oamenii pe care ii cunosc. niciunde oamenii nu sunt ca aici, pictori, studenti boemi si timizi de la arhitectura sau teatru..si apoi de nicaieri apare inalt, foarte slab si cu ochelari. a locuit trei ani la paris studiaza jurnalismul, are un nume ciudat si fumeaza usor decadent...
in unele seri eu port joben si un ruj mai rosu decat obisnuiam sa-mi definesc rosul.
in anominatul asta usor caramelizat, poti sa te imbraci ciudat, sa zambesti unui necunoscut cu trasaturi frumoase si un tub de desen pe umar si asta intr-o zi in care ceata se lasa de la ora 3.
furnicar ispititor de oameni,zgomote si lumini
citesc iar eliade...ma simt si eu un huligan; sfidez biologia si adevarurile preconcepute. ma incita ideea de a-mi inventa un adevar personal.

acum

ca o presimtire rea...in mine s-a strecurat frica. a intrat prin ferestrele uitate deschise, aproape uitate de tot... ca un vartej, mi-a tulburat epidermic celulele si s-a instalat acolo...imi da un sentiment statornic, aproape nesfarsit.
pulseaza
are sa mai dureze un pic

l'histoire de'une chat noir

ce zi e azi?
ziua care a plictisit pisica neagra...

Le theatre

duminica seara, eugen ionesco la teatrul mic

nu mai simtisem un asa frig de sute de ani, frig ce iti paraliza celule, maini, tot felul de simturi si de sentimente...dar cand te duci la teatrul absurdului este oricum indicat sa renunti la orice coerenta in miscari.

in fata teatrului,un barbat cu palarie parea ca asteapta ceva cu doua bilete in mana.
'si tu astepti?', am vrut sa-l intreb...dar frigul parca mi-a inghitit curajul...o scena fara prea mult sens, dar sensul renunta a mai fi o necestitate atunci cand este vorba de absurd.
da, ar fi trebuit sa-l intreb...si totusi in seara aceea eu nu purtam nici un fel de palarie...
apoi
l-am visat de doua ori, doar ca am uitat ce.
si mie imi plac mult palariile.

cadenta picaturilor de ploaie

in primavara aceea a plouat mult.
acum ploua, cred ca pt prima data de cand sunt aici.
din cand in cand ma face sa zambesc, ca si acum.
un pas, un picur
un picur si inca un pas
pana cand...
chiar, oare pana cand?
:)

bonjour tristesse

toamna cu luna anii '60

Toamna cu luna

când porţi peste pulovar o niciodata căptuşită cu totdeauna

când ştii că ai mai iubit şi ai să mai iubeşti

printre taxiuri nefireşti.

Toamna cu luna

când cabinele de telefon scânteiază

când ştii că nimic nu durează

când până şi vitrinele graseiază

şi vocea le tremură, şi serviciile de porţelan se fac zob.

Toamna de sticlă

când magnetofoanele se fac zob

când mixerele de plastic pălesc

când aspiratorul asudă rece când trusa de şurubelniţe hohoteşte

când maşina de spălat cu ochiul rotund

şi coniacul cu patru stele

se-ngălbenesc şi cad de pe ramura minţii mele

şi toamna de vermut se crede tânără uneori...

Noi n-o să mai ţinem unul la altul.

N-o să ne mai facă plăcere să ne vedem feţele, râsetul.

Noi n-o să ne căsătorim,

n-o să avem copii

şi n-o să îmbătrânim împreună.

Mi-e aşa de clar lucrul asta acum.

Iar vieţile noastre n-or să fie îndelungate

ci scurte, haotice.

Zi, noapte, zi, noapte, zi, noapte

august, decembrie, aprilie...

Toamna cu luna

aş vrea atât de tare să fim acum împreună

să privim vitrinele împreună

să numărăm taxiurile împreună

şi să ne ningă frunzele-ngălbenite

just 19 a sucker's dream

i really was a sucker's dream, just that i was 17 back then...
la 19 ani...as vrea sa ma impresioneze ceva, orice
si atunci, poate ca as vrea sa impresionez..si nu, nu e vanitate daca imi doresc sa fie vorba de acelasi impesionat-impresionabil personaj...
n-ar strica nici chiar un impresionist.


nota:cand primesti un joben si un caleidoscop cu pisici ajungi sa te gandesti ca fairy dust-ul din piele face parte din arsenalul tau magic, pacat ca esti un pic beat si impresionabila providenta intarzie sa apara (back then, it used to come from nowhere)

peace of mind

am chiulit de la ultimul curs...pur si simplu nu mai aveam stare.
afara,
am lasat tramvaiul sa treaca pe langa mine. no rush whatsoever...nu ma puteam grabi, asa ca am hotarat sa-o iau pe jos..lumina ma incetinea, ma anestezia...
era lumina aia...de inceput de primavara, lumina-de-topit-ghetari si lumina ce ar fi dat gata chiar si o craiasa a zapezii...
zambesc tamp
tin ochii semi-deschisi...un fel de stare de gratie, as if i am inlove...it's been a while...cumva sau candva oamenii au incetat sa ma mai impresioneze.
mai tarziu, am gasit o papadie...si ca un ultim vestigiu varatic am suflat-o atat cat m-au tinut plamanii, spre tarile calde!....
e soare, mi-e soare in piele si in buza de jos...si ce daca din cauza asta s-a crapat iar?

-what do you do for a living?
-well, darling...last night I put la tristess to bed...

nothing owed in/to this town...

leave only good wishes behind

pe geam patrunde intregul sunet al Orasului.
afara, te loveste infinitatea de imagini si vieti si oameni ce se succed ca pe o aproape pelicula.
fragmentarium
bucati de trairi...mosaic de afectiune...fiecare persoana intalnita devine furnizor de cate un sentiment.
nu cred ca astept...zenobiei i-a albit parul asteptand(u-l)...
dar pana si eu stiu ca mai devreme sau mai tarziu...toti viseaza la cate o zenobie personala.

cateodata...

ma simt ca singurul copil de la masa adultilor.
and there are a lot of boogiemen in candyland.
dar daca mi-e foarte frica o sa-mi risipesc culorile...
so along with my mates i have to change my playground.
playground love.

Chega de saudade

am inchis acea cutie a pandorei din care au tasnit afara toate mesajele ca niste monstrii mitici, creaturi ingrozitoare cu iz dulce-amar.
proustian am retrait povestea fiecaruia incepand cu primul'Vreau sa vii joi',trecand prin toate povestile despre ploaie, sfarsind cu un inevitabil generic final.
vreau sa ies afara ,in graba, doar cu un tricou sifonat cu dungi turcoaz...poate ca are sa ma inghita apusul de bronz al orasului de acum...
'spune ceva...'
'altceva. intotdeauna am spus altceva'
chega de saudade
chega

mai tarziu..

amantul imi spune la telefon:
'mi-e dor de tine...'
uneori e induiosator sa auzi asta.
(si mie imi e dor.pacat ca nu de el.)

today

face it, it's a bit empty around here...
si totusi pe drum spre statia de metrou cerul isi strecura povestile sangerii prin frunzele de aproape aceeasi nuanta.
tramvaiul il aud chiar si cu castile in urechi...tramvaiul mi-l aud in puls.

Je veux partir...pour la beaute du geste...


one
two
three
get loose

end of the affair

amantul pleaca la praga in noaptea asta si praga e un loc bun pentru astfel de plecari. la intoarcerea lui voi fi deja in bucuresti.
...
aseara,in camera lui l-am intalnit pe V. socul lui a fost destul de mare.eu imi ancorasem un zambet politicos inca de la intrare, ii vazusem masina in strada.
imi arunca privirile lui de:'deci-aici-te-tot-ratacesti'...foindu-se si fastacindu-se constant si-a apucat furios hanoracul:' imi trebuie ciocolata, trebuie sa plec. mada, vii?'
'nu'. am zambit.
...
de dimineata
-ce faci?
-iar m-am trezit la 12.
-mda. asa-i cand tot pierzi noptile...

Au défault du silence

imi simt capul ravasit de tot felul de tornade.
asa ca am sa port o rochie azi.
dintre toate tornadele zilei, una tasneste constant la suprafata. un manifest suprarealist care suna cam asa: Victoria vietii sordide asupra iubirii admirabile.
rochia trebuie sa fie neaparat turcoaz...
victoria e prea gri.

Les amants

am intrat din ploaie in cafenea insotita de doi prieteni, ma intorceam de la un el...un altul.
ma concentram doar pe monentul in care imi voi da jos gluga uda de ploaie.
cineva purta o conversatie banala in spatele meu, lumina era difuza si se auzea un zgomot efervescent de pahare ciocnite.
'mada!'
cu gluga inca in cap ma intorc cu precautie caci vocea o recunosteam inca de la primul sunet mut. nu-l mai vazusem de aproape un an, de cand, in cluj, inchisesem in frig toate usile spatiilor dintre noi...acelasi zambet a carei inclinare putin aroganta imi colora cerul in culori de mai-ramai-un-pic.
discutie banala...despre monotonii si orase in ploaie...mi-era greu sa-mi leg frazele si mi-era greu sa ma desprind.
'mai vorbim!'
poate peste inca un an, poate in alt oras in ploaie. asta am gandit dar nu am zis nimic, am zambit doar...poate putin prea trist si am plecat(iar).

mai tarziu, m-am gandit ca nu putea exista un moment mai prost pentru o astfel de intalnire. mi-am dat seama ca in timp ce ii vorbeam simteam inca pe piele mainile celui de la care plecasem cu doar cateva minute in urma. stiu ca ma gandisem la el in dupa-amiaza aceea, in camera celuilat. sa-l fi chemat eu, intr-un act aproape mistic ca intr-o carte de-a lui eliade?
si mai era si V. al carui tren trebuia sa soseasca iar din bucuresti.
ciudat, tocmai acum...cand eram atat de departe de toate coordonatele mele.

i guess i thought you had the flavour

sunt dimineti in care nimeni nu raspunde la telefon. atunci te intrebi daca e ceva real in aglomerarea de gesturi din jurul tau.
stiu totusi ca aseara, in plina toamna am purtat rochia.
si asta mi-a fost de-ajuns.

ain't no words for my song

soare
70's sunglasses
the drum, the base
all that drum&base
the funk
inspir
expir
fum...and pass it over
si simti cum toate te invadeaza invariabil si electric
eclectic pupilele se tulbura
acum mi-e greu sa mai respir si-ncepe un lesin cu imagini caleidoscopice.

-Nu te mai misca!

Imi plesneste capul de la atata toamna, toamna prin toate arterele si bulevardele mele plictisite.

would you go along with someone like me?

deasupra orasului in lumina dupa-amiezei de toamna, tigara isi continua fumegand traiectoria din mana mea in mana lui.
am stiut ca era si urma sa fie al meu in toata copilaria lui...atunci in spatiul dintre orele unui ceas de la inchietura mainii lui stangi.
e doar o chestiune timp...si timp e exact ceea ce avem.

nud

sa te dezbraci de tot in fata unui necunoscut.
sa dai jos haina cu haina, sa-ti decojesti hainele impreuna cu amintirile ca pe niste foi de ceapa...si sa ramai gol, gol pusca.
cred ca dezbracatul are efect teraputic chiar daca ramai cu intregul tau urat in fata unui strain...macar esti gol ca sa te poti umple de alte inceputuri.

termodinamica

fetele mici fac des febre mici.
sa nu se inteleaga gresit, nu sunt febre cu teribile frisoane sunt doar febre cu buze de jos putin sparte.
'febre interioare', zicea C.elaborand adevarate teorii undeva intr-un cort la apus...febrele interioare au simptome subiective, adica fiecare cu ce poate, unora li se adanceste cuta din mijlocul fruntii iar unora li se sticlesc ochii...asta e...
doar ca eu m-am staurat sa astept..si daca plec mai am unde sa ma intorc dupa..ori cum as putea sa raman cand el e mereu plecat si cum as putea sa plec cand el ma asteapta pe canapea?
eu niciodata nu prea am chef sa raman ...ca o sonerie stridenta ceva din mine imi suna de la un timp alarma de plecare..asa ca in gara..si daca nu ma garbesc pierd ternul, iar mie mi se pare teribil sa pierzi un tren...tin minte ca am facut asta odata demult...
cred ca ideea e: make me wanna stay, bastard!...just make me wanna stay...

...

darling, you're a million dollars aways!

joc secund

in noaptea asta

intr-o ciudata stare de aproape fi, mi-am simtit greutatea celulelor invadata de o caldura uscata
nu mai puteam adormi. ochii imi ramaneau inclestati in acea sufocare. apoi brusc, ca o saritura intr-o apa mult prea rece atomii mei eu inceput sa se afunde si sa respire primitiv, aproape carnal la fel ca ai pestilor preistorici.
si toata apa imi infrigura epiderma lipsita de solzi, strabatuta de confuzia inceputului, saturata de refractarea prin jocuri si oglinzi de ape a unui trecut ce se scurgea mult prea lent si prea anost prin mine.
spre nadir!

the war will start on monday, we will go get coffee

...
noaptea in acel oras
s-a strecurat prin toate fisurile mele acea stare de: merg iar pe drumul de caramida galbena. pasesc meticulos, ritmic cu cei mai stralucitori pantofi rosii pe care ii voi avea vreodata.
si-n ritmicitatea lor picaturile imi dadeau o amorteala ciudata, o aproape liniste.
ma bucura, in mine ploua foarte rar acum.
si toate ferestrele din lumea acelui oras, ferestrele celui de-al doilea etaj te fac sa te intrebi cum ar fi sa fii si tu acolo.insa mi-e mai mult decat clar ca exactitatea de a ma gasi intr-adevar acolo m-ar face sa tanjesc iar dupa un drum de caramida galbena.

playmesomethingold

maine plec la cluj.
cand inca nu incepuse de tot iarna si cafeaua cu gust de scortisoara se racea intr-o cana din Flowers, T. a intrat in ceainarie odata cu gerul de afara.era atat de palid si in paloarea aceea era intotdeauna ceva care ma infiora...si buzele sparte de frig...sau de mine-intotdeauna ai efectul asta asupra mea, imi spusese candva aproape intr-un atimp, atimp cu aer umed de noapte de iulie.
' l-ai uitat la mine azi-noapte, nici eu nu mai stiu cand ...'si imi intinde telefonul
'da..asa-i..l-am uitat..'asa cum am sa uit si clujul,mi-am spus...
mergand pe strada aproape inghetata simteam ca ma anesteziez inca odata si acceptam cu o oarecare incantare ca asta avea sa fie ultima data cand vin aici...
acum e august...anestezicul aproape ca a functionat in cazul lui T....desi mi-e teama de oras...si mi-e inca putin dor de pamantiul cu nuante vinetii din cearcanele si buzele lui

sugar rhyme

'Saudade (singular) or saudades (plural) (pronounced [sawˈdadi] in Brazilian Portuguese) is a Portuguese word for a feeling of nostalgic longing for something or someone that one was fond of and which is lost. It often carries a fatalist tone and a repressed knowledge that the object of longing might really never return.'

ma stapaneste iar cautarea aceea de el. nu pot sa respir. imi ramane aerul suspendat undeva intre spatiul dintre cei doi plamani...si lumina e prea alba, prea cruda. unde-or mai fi zilele cu lumina caramelizata...sau poate doar amintirile se caramelizeaza impreuna cu lumina din ele. eu stau intr-un con de umbra cu toata lumina asta din jur..nu!nu e con,conul e deja passe...e o urmbrela, o umbrela mare..si ea e tot caramel, bronz-caramel. bronzul nu mi se prinde niciodata in piele.macar mi se prinde in umbrele.
si l-as chema cand toate celulele mele tanjesc si viseaza in bronz dar stiu ca mi-ar raspunde numai in verbe...
expir
poate aude si are sa se grabeasca...



Smoke City - With You
Asculta mai multe audio Muzica »

pretty, pretty colours

cand ai intreaga minte stapanita de culori karmice.
un rogvaiv amestecat, niciodata liniar, nu-ti ramane decat sa-ti faci un blog.
-ce faci tu cu un blog?, intreaba tacticos pisica
-un blog, pt ca eu nu sunt doar portocaliu-pufos-vargat sau negru-felinesc-nocturn....iar te joci de-a constiinta, un blog ca sa nu ma mai pierd. vreau sa stiu la ce adresa sa ma caut atunci cand nu mai dau nicicum de mine
-fie...ma duc sa-mi fac un ceai, verde. intotdeauna verde. monocromatic e mai usor. poate cu mirodenii uneori.
-si opiumul e tot o mirodenie?