duminica seara, eugen ionesco la teatrul mic
nu mai simtisem un asa frig de sute de ani, frig ce iti paraliza celule, maini, tot felul de simturi si de sentimente...dar cand te duci la teatrul absurdului este oricum indicat sa renunti la orice coerenta in miscari.
in fata teatrului,un barbat cu palarie parea ca asteapta ceva cu doua bilete in mana.
'si tu astepti?', am vrut sa-l intreb...dar frigul parca mi-a inghitit curajul...o scena fara prea mult sens, dar sensul renunta a mai fi o necestitate atunci cand este vorba de absurd.
da, ar fi trebuit sa-l intreb...si totusi in seara aceea eu nu purtam nici un fel de palarie...
apoi
l-am visat de doua ori, doar ca am uitat ce.
si mie imi plac mult palariile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu