night light

a fost un drum luuung, foarte lung si-mi aminteam ca in mod normal ar fi durat nu mai mult de 15 minute.
ce se-ntamplase cu timpul, se dilatase, vibratiile se fluidizau poate de la umezeala si de la fumul verde dintre noi.
vorbeam putin si deseneam forme mistice pe geamul inghetat.
recunosc, m-am gandit putin si la el.(probabil ca el se gandea la dali)

e mai rau decat sa te las sa-mi cotrobai prin dulap..

ma fac nihilist!
vai de mine, vai de mine

doizeropunct

da, am implinit 20 de ani...si peste aceasta varsta matusalemica a mea inca planeaza aceeasi lipsa de certitudini, 'nepermanenta' ca la budisti.
mie mi-e pofta de cald si pufos..si pentru prima data, mi-e pofta de ceva stabil.
un prieten intelept mi-a zis: 'e timpul sa lasi amantii altor amante, sa-ti gasesti unul singur(cald si pufos) si sa-ti faci cuib in el'(evident, un cuib frumos ca doar suntem esteti) .
si parca chiar as vrea sa fac asta, dar nu prea mai stiu cum.ce fel de ingrediente iti trebuie pentru un cuib de pasariparadisradiante?

dadadead?

dear tristan,
how/who are you?
love,
dada

ploo la doo

e putin cam prea toamna pentru gustul meu in Oras.
o hoarda de frunze uscate si furioase terorizeaza intersectiile.
astazi, chiar astazi mi s-au rupt dresurile mov.
prin agatatura lor penibilistica mai ca ar intra o frunza furioasa.
mai si ploo uneori. ii spunem ploaie-de-ocazie, pentru ca ploo doar ocazional.
mi-e putin dor de vara...da vorba aia, toamna se numara amantii.

lectii de punctualitate

in general, intotdeauna e prea tarziu.

na, ca a incremenit!

totul s-a blocat aici, incremeneala ca la un joc de 'la perete, la perete, stop!'
sa fiu sincera, mie mi-ar fi placut mai mult sa incremeneasca la starea de acum vreo doo saptamani.
evident imposibil, si-a facut nastrusnic intrarea mai ceva ca o pisica neagra si a dat totul peste cap.
nenorocit, de o mie de ori (drag) nenorocit!

a sunat alarma.
(si asa, stiu ca s-a intors.)

i am the hunter...and then,
then i get bored
there's nothing worse than being bored...for a straight cat

bubble&slide

in mine urla un miliard de lucruri.
urla, sfaraie, tasnesc,traznesc, explodeaza ca paienjenii stelari a lui kerouac sub o lumina halucinanta.
si da, totul face 'AaaaaaaaaaaAAAAAAAAaaaaaaaaaaaAAAAAAAAAAAaaa' da nu cred ca-i un 'a' prea bun, defapt stiu ca nu e.
o iau razna.
over and out

Chocolat Noir

am parasit Orasul pentru un oras mai mic.
aici, m-am intalinit intamplator cu Baiatul cu bomboanele care se pare ca parasise si el pentru un manunchi de zile Orasul.
doar ca... la bratul lui de ciocolata trecea anexata o Fata cu parul scurt, 'Scurt si ginger m-am gandit!'
m-am holbat insistent si am dat trist din mustati...in fond, asta e exact ceea ce ar face orice Pisica neagra...vorba aia, o Pisica neagra are numai cate un Baiat cu bomboane odata.

au nuit

si uneori e atat de frumos Orasul.
plimbarile scurte la piata domenii cand cumperi capsuni si flori. aici toata lumea umbla pe strada cu un buchetele de flori..un fel de cultura locala.
mie imi plac macii.
apoi seara, masina se aventureaza prin labirinturi de blocuri si copaci...tei in aer si copii ce refuza sa mearga la culcare, ca apoi sa vireze bruc in rosetti si totul sa se destinda subtil.
mie imi place in bucuresti, as mai vrea doar sa-mi mai placa de cineva aici, sa inventez o poveste care sa faca orasul mai al meu si pe mine mai a lui...e doar o chestiune de apartenenta.

eu stau la etajul 3.
salcamul a inflorit si-si lipeste florile de geamul meu.
din cand in cand eu imi lipesc fruntea de geamul rece
...si atunci simt vibratia florilor de salcam.

la chou-chou

ieri,in tren fiind si cu exact o secunda inainte de a lesina intr-un fel de somn ma uitam pe geam si peisajele pareau golite de o parte din personajele lor. ma intrebam ce-i asta daca nu o intoarcere la vreo cojita mai apropiata de esenta lucrurilor. insa azi cand vorbeam cu I la telefon mi-a zis ca de pe geamul trenului ei se vedea o interminabila coloana de masini.
adica esenta ei e mai indepartata decat a mea...sau ce?
ce conteaza astea
sunt randuri
neranduite de
tras concluzii...
si apoi
eu nu trag niciodata concluzii.:)

primii mei ochelari de soare erau dintr-un plastic negru cu albastru electric. imbracata in rochita mea verde crud cu margarete brodate in coltul din dreapta jos imi amintesc de felul cum priveam cerul in gradina din spatele blocului. niciodata cerul nu mi-a aparut de un albastru mai laptos si prafos in deplin contrast cu albastrul electric al ramelor de ochelari.seara pasnica si incetinita de vara filtrata prin vibratia culorilor.

protege moi

la fel de firesc precum faptul ca azi noapte a adormit tinandu-ma in brate.
ii simteam pe gat si in par rasuflarea ritmica si ma gandeam daca si acum i se mai aburesc ochelarii.
...
inspre dimineata am vazut ca ii daduse jos.

sentiment laptos

ce frumos, ce frumos se amesteca laptele picur cu picur in ceaiul negru.
formeaza rotocoale si spirale
caleidoscoape
si nori de zahar
totusi am senzatia ca ratez ceva.

de nu stiu cat timp mi-am purtat unghiile in nuante de rosu aprins. acum au facut o revolutie si de cateva zile refuza sa parasesca nunatele nude.
ce dubiosenie!

let the season begin

julie a insistat sa-mi arate poze de acum o vara. apoi am dat din greseala peste niste poze vechi de mai bine de 3 ani.
si daca noi suntem o multitudine de reflectii ale celor ce ne inconjoara, strat dupa strat...exact ca si papusile rusesti...ma intreb care e miezul, nenorocitul de miez ce ar trebui sa ramana constant indiferent de fluctuatiile reflectiilor.
incepe iar primavara, si realitatea mea isi anexeaza inca un strat de viata odata cu fiecare primavara.
ma intreb cum o sa arata papusa din primavara asta? ochii de un verde tulburator, purtandu-si nuantele nude in piele. si linistea?...are sa-si poarte oare linistea in miscarea trupului sau are sa lase asta pentru inca o alta primavara? totusi, eu cred ca o sa o amane iar, linistea e un accesoriu mult prea pretios, aproape ca si bijuteriile lui audrey din breakfast at tiffany's.

running up that hill

cand eram mai mica aveam intotdeauna un pix turcoaz. era un fel de tabiet, de semnatura personala, pentru ca intotdeauna pixurile turcoaz avea acel je no sais quoi.
....
am trenul la 2 si ceva, vad iar unul dintre acele pixuri pe birou. mi se insinueaza scandalos ca o femeie ieftina si beata dar am sa-l las aici, le fel ca pe femeia ieftina pe care nu iei cu tine intr-una din seri inabusitor de obscene de vara.
ramane aici, eu plec...si asta e un act de sfidare!:)

once i wanted to be the greatest

infrigurarea asta ce m-a patruns adanc o recunosc.
mi-o amintesc
o prevestesc ca vestile rele
si tocmai pentru ca stiu ce urmeaza ar trebui sa grabesc placarile, sa sun toate alarmele si anunt plecarile tuturor trenurile inca neinventate pana nu e prea tarziu.
atunci, stiu ca as simti si poate ar durea putin.
it should be ok to run away and never look back

azi

ce ciudata e nestatornicia sentimentelor mele.
nici nu stiu daca ar trebui sa ma mai cred.

de fumat si spiritual deformat.
si lumea viseaza in culori.

for a love of somekind

imi place sa ma trezesc cu zgomotul ploii.
cand eram mai mica, ma lua un fel de aroganta in diminetile cand ploua si eu, spre deosebire de ceilalti gaseam vreun motiv si nu mergeam la scoala.
ma amuza sunetul asta efervescent. nu e ploaia aceea nevrotica si copilareasca de vara...e pur si simplu ploaia care se reversa pe strazi la fel ca o rola nesfarsita de banda magnetica pe care sunt imprimate filme vechi cu charile chaplin.
masinile zdrobesc peliculele si din ele incep sa se ridice culori prin aer.

amurg

si m-a lovit un fel de fericire dubioasa, aproape bolnaviciosa prin bruschetea ei.
n-are motiv, nu e intemeiata si e absolut egoista caci nu vreau ca nimeni sa o inteleaga...nici macar eu.
si sunt asa putine dati cand imi amintesc ca am mai trait amalgamul asta de senzatii. i really do want to give myself to you from the esence of my being.

scuze me while i kiss the sky

de pe fereastra mea se vede cerul.
imi place fereastra asta pentru ca cerul e mare.
pe zi ce trece, el se mai limpezeste putin...ii mai pica cate un nor, i se mai decojeste cate o umbra.
nor cu nor
si-ncepe primavara.
(as vrea sa vad un cer umplut cu baloane colorate, in locul fiecarui nor sa creasca un balon turcoaz, apoi verde...si intr-un final unul violet)

ce matin la

mai stii dimineata aia cu lumina, dimineata ce-s dezvaluia firul cu o coloana sonora exacta.
prin aer pluteau armonios raze de soare si voci..si toata lumea parea frumos imbracata

ce greu se misca totul prin ninsoarea asta, si oameni si masini
si ganduri...
'si erau stelute in genele ei'

the warmth

nu mai vreau iarna.
vreau un inceput de vara ca atunci.
...................
plouase
eram atat de obosita inca nu realizam irealitatea intamplarilor din jurul meu.
eu si el eram singurii oamenii dintr-un bucuresti golit de locuitori si temeri.
in aerul umezit, taxiul galben spargea la nivel celular perdeaua de picaturi, traversand anxios de la un capat spre celalat pe Stefan cel mare.
imi purtam ciresele in par si in rasuflare si eram alb
in el vibra verde.
il vedeam acolo, asteptandu-ma inca inaintea momentului propriu-zis in care am coborat.
..................
nici pana acum nu am inteles potrivirea asta de elemente cosmice dintr-un bucuresti umed si varatic.
singurii cunoscuti din acea ploaie.
era inceputul unei lumi cu doar doi locuitori.
asta e caldura pe care as vrea sa o simt acum.