cand eram mai mica aveam intotdeauna un pix turcoaz. era un fel de tabiet, de semnatura personala, pentru ca intotdeauna pixurile turcoaz avea acel je no sais quoi.
....
am trenul la 2 si ceva, vad iar unul dintre acele pixuri pe birou. mi se insinueaza scandalos ca o femeie ieftina si beata dar am sa-l las aici, le fel ca pe femeia ieftina pe care nu iei cu tine intr-una din seri inabusitor de obscene de vara.
ramane aici, eu plec...si asta e un act de sfidare!:)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu