julie a insistat sa-mi arate poze de acum o vara. apoi am dat din greseala peste niste poze vechi de mai bine de 3 ani.
si daca noi suntem o multitudine de reflectii ale celor ce ne inconjoara, strat dupa strat...exact ca si papusile rusesti...ma intreb care e miezul, nenorocitul de miez ce ar trebui sa ramana constant indiferent de fluctuatiile reflectiilor.
incepe iar primavara, si realitatea mea isi anexeaza inca un strat de viata odata cu fiecare primavara.
ma intreb cum o sa arata papusa din primavara asta? ochii de un verde tulburator, purtandu-si nuantele nude in piele. si linistea?...are sa-si poarte oare linistea in miscarea trupului sau are sa lase asta pentru inca o alta primavara? totusi, eu cred ca o sa o amane iar, linistea e un accesoriu mult prea pretios, aproape ca si bijuteriile lui audrey din breakfast at tiffany's.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu