primii mei ochelari de soare erau dintr-un plastic negru cu albastru electric. imbracata in rochita mea verde crud cu margarete brodate in coltul din dreapta jos imi amintesc de felul cum priveam cerul in gradina din spatele blocului. niciodata cerul nu mi-a aparut de un albastru mai laptos si prafos in deplin contrast cu albastrul electric al ramelor de ochelari.seara pasnica si incetinita de vara filtrata prin vibratia culorilor.

protege moi

la fel de firesc precum faptul ca azi noapte a adormit tinandu-ma in brate.
ii simteam pe gat si in par rasuflarea ritmica si ma gandeam daca si acum i se mai aburesc ochelarii.
...
inspre dimineata am vazut ca ii daduse jos.