would you go along with someone like me?

deasupra orasului in lumina dupa-amiezei de toamna, tigara isi continua fumegand traiectoria din mana mea in mana lui.
am stiut ca era si urma sa fie al meu in toata copilaria lui...atunci in spatiul dintre orele unui ceas de la inchietura mainii lui stangi.
e doar o chestiune timp...si timp e exact ceea ce avem.

nud

sa te dezbraci de tot in fata unui necunoscut.
sa dai jos haina cu haina, sa-ti decojesti hainele impreuna cu amintirile ca pe niste foi de ceapa...si sa ramai gol, gol pusca.
cred ca dezbracatul are efect teraputic chiar daca ramai cu intregul tau urat in fata unui strain...macar esti gol ca sa te poti umple de alte inceputuri.

termodinamica

fetele mici fac des febre mici.
sa nu se inteleaga gresit, nu sunt febre cu teribile frisoane sunt doar febre cu buze de jos putin sparte.
'febre interioare', zicea C.elaborand adevarate teorii undeva intr-un cort la apus...febrele interioare au simptome subiective, adica fiecare cu ce poate, unora li se adanceste cuta din mijlocul fruntii iar unora li se sticlesc ochii...asta e...
doar ca eu m-am staurat sa astept..si daca plec mai am unde sa ma intorc dupa..ori cum as putea sa raman cand el e mereu plecat si cum as putea sa plec cand el ma asteapta pe canapea?
eu niciodata nu prea am chef sa raman ...ca o sonerie stridenta ceva din mine imi suna de la un timp alarma de plecare..asa ca in gara..si daca nu ma garbesc pierd ternul, iar mie mi se pare teribil sa pierzi un tren...tin minte ca am facut asta odata demult...
cred ca ideea e: make me wanna stay, bastard!...just make me wanna stay...

...

darling, you're a million dollars aways!

joc secund

in noaptea asta

intr-o ciudata stare de aproape fi, mi-am simtit greutatea celulelor invadata de o caldura uscata
nu mai puteam adormi. ochii imi ramaneau inclestati in acea sufocare. apoi brusc, ca o saritura intr-o apa mult prea rece atomii mei eu inceput sa se afunde si sa respire primitiv, aproape carnal la fel ca ai pestilor preistorici.
si toata apa imi infrigura epiderma lipsita de solzi, strabatuta de confuzia inceputului, saturata de refractarea prin jocuri si oglinzi de ape a unui trecut ce se scurgea mult prea lent si prea anost prin mine.
spre nadir!

the war will start on monday, we will go get coffee

...
noaptea in acel oras
s-a strecurat prin toate fisurile mele acea stare de: merg iar pe drumul de caramida galbena. pasesc meticulos, ritmic cu cei mai stralucitori pantofi rosii pe care ii voi avea vreodata.
si-n ritmicitatea lor picaturile imi dadeau o amorteala ciudata, o aproape liniste.
ma bucura, in mine ploua foarte rar acum.
si toate ferestrele din lumea acelui oras, ferestrele celui de-al doilea etaj te fac sa te intrebi cum ar fi sa fii si tu acolo.insa mi-e mai mult decat clar ca exactitatea de a ma gasi intr-adevar acolo m-ar face sa tanjesc iar dupa un drum de caramida galbena.

playmesomethingold

maine plec la cluj.
cand inca nu incepuse de tot iarna si cafeaua cu gust de scortisoara se racea intr-o cana din Flowers, T. a intrat in ceainarie odata cu gerul de afara.era atat de palid si in paloarea aceea era intotdeauna ceva care ma infiora...si buzele sparte de frig...sau de mine-intotdeauna ai efectul asta asupra mea, imi spusese candva aproape intr-un atimp, atimp cu aer umed de noapte de iulie.
' l-ai uitat la mine azi-noapte, nici eu nu mai stiu cand ...'si imi intinde telefonul
'da..asa-i..l-am uitat..'asa cum am sa uit si clujul,mi-am spus...
mergand pe strada aproape inghetata simteam ca ma anesteziez inca odata si acceptam cu o oarecare incantare ca asta avea sa fie ultima data cand vin aici...
acum e august...anestezicul aproape ca a functionat in cazul lui T....desi mi-e teama de oras...si mi-e inca putin dor de pamantiul cu nuante vinetii din cearcanele si buzele lui