acum

ca o presimtire rea...in mine s-a strecurat frica. a intrat prin ferestrele uitate deschise, aproape uitate de tot... ca un vartej, mi-a tulburat epidermic celulele si s-a instalat acolo...imi da un sentiment statornic, aproape nesfarsit.
pulseaza
are sa mai dureze un pic

l'histoire de'une chat noir

ce zi e azi?
ziua care a plictisit pisica neagra...

Le theatre

duminica seara, eugen ionesco la teatrul mic

nu mai simtisem un asa frig de sute de ani, frig ce iti paraliza celule, maini, tot felul de simturi si de sentimente...dar cand te duci la teatrul absurdului este oricum indicat sa renunti la orice coerenta in miscari.

in fata teatrului,un barbat cu palarie parea ca asteapta ceva cu doua bilete in mana.
'si tu astepti?', am vrut sa-l intreb...dar frigul parca mi-a inghitit curajul...o scena fara prea mult sens, dar sensul renunta a mai fi o necestitate atunci cand este vorba de absurd.
da, ar fi trebuit sa-l intreb...si totusi in seara aceea eu nu purtam nici un fel de palarie...
apoi
l-am visat de doua ori, doar ca am uitat ce.
si mie imi plac mult palariile.

cadenta picaturilor de ploaie

in primavara aceea a plouat mult.
acum ploua, cred ca pt prima data de cand sunt aici.
din cand in cand ma face sa zambesc, ca si acum.
un pas, un picur
un picur si inca un pas
pana cand...
chiar, oare pana cand?
:)

bonjour tristesse

toamna cu luna anii '60

Toamna cu luna

când porţi peste pulovar o niciodata căptuşită cu totdeauna

când ştii că ai mai iubit şi ai să mai iubeşti

printre taxiuri nefireşti.

Toamna cu luna

când cabinele de telefon scânteiază

când ştii că nimic nu durează

când până şi vitrinele graseiază

şi vocea le tremură, şi serviciile de porţelan se fac zob.

Toamna de sticlă

când magnetofoanele se fac zob

când mixerele de plastic pălesc

când aspiratorul asudă rece când trusa de şurubelniţe hohoteşte

când maşina de spălat cu ochiul rotund

şi coniacul cu patru stele

se-ngălbenesc şi cad de pe ramura minţii mele

şi toamna de vermut se crede tânără uneori...

Noi n-o să mai ţinem unul la altul.

N-o să ne mai facă plăcere să ne vedem feţele, râsetul.

Noi n-o să ne căsătorim,

n-o să avem copii

şi n-o să îmbătrânim împreună.

Mi-e aşa de clar lucrul asta acum.

Iar vieţile noastre n-or să fie îndelungate

ci scurte, haotice.

Zi, noapte, zi, noapte, zi, noapte

august, decembrie, aprilie...

Toamna cu luna

aş vrea atât de tare să fim acum împreună

să privim vitrinele împreună

să numărăm taxiurile împreună

şi să ne ningă frunzele-ngălbenite

just 19 a sucker's dream

i really was a sucker's dream, just that i was 17 back then...
la 19 ani...as vrea sa ma impresioneze ceva, orice
si atunci, poate ca as vrea sa impresionez..si nu, nu e vanitate daca imi doresc sa fie vorba de acelasi impesionat-impresionabil personaj...
n-ar strica nici chiar un impresionist.


nota:cand primesti un joben si un caleidoscop cu pisici ajungi sa te gandesti ca fairy dust-ul din piele face parte din arsenalul tau magic, pacat ca esti un pic beat si impresionabila providenta intarzie sa apara (back then, it used to come from nowhere)

peace of mind

am chiulit de la ultimul curs...pur si simplu nu mai aveam stare.
afara,
am lasat tramvaiul sa treaca pe langa mine. no rush whatsoever...nu ma puteam grabi, asa ca am hotarat sa-o iau pe jos..lumina ma incetinea, ma anestezia...
era lumina aia...de inceput de primavara, lumina-de-topit-ghetari si lumina ce ar fi dat gata chiar si o craiasa a zapezii...
zambesc tamp
tin ochii semi-deschisi...un fel de stare de gratie, as if i am inlove...it's been a while...cumva sau candva oamenii au incetat sa ma mai impresioneze.
mai tarziu, am gasit o papadie...si ca un ultim vestigiu varatic am suflat-o atat cat m-au tinut plamanii, spre tarile calde!....
e soare, mi-e soare in piele si in buza de jos...si ce daca din cauza asta s-a crapat iar?

-what do you do for a living?
-well, darling...last night I put la tristess to bed...

nothing owed in/to this town...