...
noaptea in acel oras
s-a strecurat prin toate fisurile mele acea stare de: merg iar pe drumul de caramida galbena. pasesc meticulos, ritmic cu cei mai stralucitori pantofi rosii pe care ii voi avea vreodata.
si-n ritmicitatea lor picaturile imi dadeau o amorteala ciudata, o aproape liniste.
ma bucura, in mine ploua foarte rar acum.
si toate ferestrele din lumea acelui oras, ferestrele celui de-al doilea etaj te fac sa te intrebi cum ar fi sa fii si tu acolo.insa mi-e mai mult decat clar ca exactitatea de a ma gasi intr-adevar acolo m-ar face sa tanjesc iar dupa un drum de caramida galbena.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu