maine plec la cluj.
cand inca nu incepuse de tot iarna si cafeaua cu gust de scortisoara se racea intr-o cana din Flowers, T. a intrat in ceainarie odata cu gerul de afara.era atat de palid si in paloarea aceea era intotdeauna ceva care ma infiora...si buzele sparte de frig...sau de mine-intotdeauna ai efectul asta asupra mea, imi spusese candva aproape intr-un atimp, atimp cu aer umed de noapte de iulie.
' l-ai uitat la mine azi-noapte, nici eu nu mai stiu cand ...'si imi intinde telefonul
'da..asa-i..l-am uitat..'asa cum am sa uit si clujul,mi-am spus...
mergand pe strada aproape inghetata simteam ca ma anesteziez inca odata si acceptam cu o oarecare incantare ca asta avea sa fie ultima data cand vin aici...
acum e august...anestezicul aproape ca a functionat in cazul lui T....desi mi-e teama de oras...si mi-e inca putin dor de pamantiul cu nuante vinetii din cearcanele si buzele lui
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu