deasupra orasului in lumina dupa-amiezei de toamna, tigara isi continua fumegand traiectoria din mana mea in mana lui.
am stiut ca era si urma sa fie al meu in toata copilaria lui...atunci in spatiul dintre orele unui ceas de la inchietura mainii lui stangi.
e doar o chestiune timp...si timp e exact ceea ce avem.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu