nu mai vreau iarna.
vreau un inceput de vara ca atunci.
...................
plouase
eram atat de obosita inca nu realizam irealitatea intamplarilor din jurul meu.
eu si el eram singurii oamenii dintr-un bucuresti golit de locuitori si temeri.
in aerul umezit, taxiul galben spargea la nivel celular perdeaua de picaturi, traversand anxios de la un capat spre celalat pe Stefan cel mare.
imi purtam ciresele in par si in rasuflare si eram alb
in el vibra verde.
il vedeam acolo, asteptandu-ma inca inaintea momentului propriu-zis in care am coborat.
..................
nici pana acum nu am inteles potrivirea asta de elemente cosmice dintr-un bucuresti umed si varatic.
singurii cunoscuti din acea ploaie.
era inceputul unei lumi cu doar doi locuitori.
asta e caldura pe care as vrea sa o simt acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu