am intrat din ploaie in cafenea insotita de doi prieteni, ma intorceam de la un el...un altul.
ma concentram doar pe monentul in care imi voi da jos gluga uda de ploaie.
cineva purta o conversatie banala in spatele meu, lumina era difuza si se auzea un zgomot efervescent de pahare ciocnite.
'mada!'
cu gluga inca in cap ma intorc cu precautie caci vocea o recunosteam inca de la primul sunet mut. nu-l mai vazusem de aproape un an, de cand, in cluj, inchisesem in frig toate usile spatiilor dintre noi...acelasi zambet a carei inclinare putin aroganta imi colora cerul in culori de mai-ramai-un-pic.
discutie banala...despre monotonii si orase in ploaie...mi-era greu sa-mi leg frazele si mi-era greu sa ma desprind.
'mai vorbim!'
poate peste inca un an, poate in alt oras in ploaie. asta am gandit dar nu am zis nimic, am zambit doar...poate putin prea trist si am plecat(iar).
mai tarziu, m-am gandit ca nu putea exista un moment mai prost pentru o astfel de intalnire. mi-am dat seama ca in timp ce ii vorbeam simteam inca pe piele mainile celui de la care plecasem cu doar cateva minute in urma. stiu ca ma gandisem la el in dupa-amiaza aceea, in camera celuilat. sa-l fi chemat eu, intr-un act aproape mistic ca intr-o carte de-a lui eliade?
si mai era si V. al carui tren trebuia sa soseasca iar din bucuresti.
ciudat, tocmai acum...cand eram atat de departe de toate coordonatele mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu