frigul paralizeaza sufletele.
ele trec prin diferite stari de agregare.
fluidul din vara ia o forma solida.
sufletul ingheata.
pe strazile pline de ceata, cand noaptea se lasa de la ora 4, sufletul incepe sa se fragmenteze in mii de bucati.
faci un pas, trosneste si pica. in urma ta, Craiasa Zapezii le aduna cu farasul construind oglinzi.
esti gol si ti-e frig intr-una.
.........................................
iarna aceea si-au petrecut-o intreaga intr-un iglu. sub plapuma albastra cu desene de puf ei radiu lumina si caldura.
ceata laptoasa din nopti ii izola de restul lumilor caci lumea dintre ei le era de ajuns.
ce fantasma!
in zilele de inceput de an, fulgii de zapada si orgasmele atingeau proportii macrocosmice. se refugiau sub plapuma albastra si isi tineau unul altuia de cald si de-a fi.
beatitudinea avea gust de pricomidale. nu am mai mancat de-atunci pricomidale. nostalgia asta e letargica. mi-e pofta de gust si mi-e dor sa ma indragostesc si nu pot.