oamenii vor.
vor cu ardoare, cu intensitate, cu umilinta, cu frica, cu tristete.
vor si nu vor, si de aici confuzia!
daca toate actiunile ti se ineaca in acelasi punct, te numesti redundant.
punct la punct cu veselie
punctele nu sunt formate din lumina ci din gauri mici si negre care te aduc, in final, in acelasi punct.
nu vezi, tu inghiti greseala si greseala te inghite pe tine. si asta-ti genereaza haosul in puls.
fetele au zambete colorate sau retinute, se misca fluid sau prind radacini in pantofi cu toc, dar daca ai vedea ce este si nu ce ar putea sa fie(si nu e) ai mai urca o treapta. ti-ar fi mai bine si tie si celor din aria aurei tale.
proiectiile ideatice te impotmolesc in aceeasi dezamagire.
pisica pe care o tineam in brate pulsa de viata, era reala si ii simteam prezenta.
pe tine te bantuia un viitor posibil dar nefondat iar pisica inca facea ochii mari si astepta sa-i frangi oasele dintr-o singura imbratisare.
si nu este vorba ca te-ai multumi cu mai putin ci ca ai trai un act in toata splendoarea realitatii sale.
iata, pe scurt, verdictul crimei!
dragostea exista, dar nu cum o vezi.