frici mici
si
frici mai putin mici
si
reminescente de psihoze
si
psihozele nu au nimic psihedelic in ele, inafara de un prefix

prezumtii de nevinovatii

tristetile sunt de mai multe feluri. asta era lichida, se prelingea cu-ncetinitorul pe piele, era calda si poate chiar putin colorata, doare umpic, asa de gust.
tu te-ai dezindragostit, la fel de subit ca-n noaptea aia, cand pe strada ai zis:'te iubesc'.
o stiu(simt),cu toate ca tare-as vrea sa ma insel.
poate
poate
poate
.....
duce la infinit

intr-una din dupa-amiezi tu ai adormit in patul meu.
era mult soare, prea mult soare pentru figul de afara.
dar frigul nu se strecura in camera asa cum m-am strecurat eu in pat langa tine.
pissiceste ti-am pandit pulsul, la baza gatului, pe plexul solar si pe spranceana dreapta.
sprancenele tale sunt arcuite frumos, dreapta poate chiar mai frumos decat stanga.
tictactictactictactictactictac la infinit
de caldura cred ca am adormit si eu.

in tramvai, parul unei doamne avea aceeasi culoare cu haina de blana pe care o purta simandicos.
cameleonic, oamenii ajung sa se confunde cu mediul in care traiesc.
pentru ca ninge de cateva zile, eu am sa redevin craiasa zapezii.

cand e ceata mai multe zile la rand, oamenii devin si ei cetosi.

intr-o noapte ca asta:
as umbla pe strazi intreband din strain in strain:
"cine sunt?
cine esti?'
pe fundal se auzea zgomotul taxiului,la telefon te-am intrebat banalitati.

arc de cerc

la stiri
in ziare
in autobuze, tramvaie si saloane de coafura ar fi trebuit sa vuiasca un singur lucru.
oare nu ar fi fost asta un fenomen demn de luat in seama?
nu de mult timp, pe cerul patriei noastre a inceput sa se manifeste un fenomen optico-iluzionist ciudat,luand forma unui curcubeu care se intinde intre doua puncte indepartate ale hartii.
cei care il vad sunt cutremurati de intensitatea culorilor, cei care il simt, aaaaaaaa, aici e alta poveste, caci nici unul dintre cei doi nu stie care e originea si care e capatul, fantana de lumina sau oala cu aur.
pe arcul lor colorat de cer sunt lichefiate concav toate luminile lumilor. e acel du-te vino, bivalenta dupa care toti ceilalti, profanii, tanjesc.
o singura intrebare pluteste acum in aer; cum o s-arate cerul la intersectia punctelor?(caci stim sigur ca ei gasesc aceasta distanta cel putin suparatoare)