intr-una din dupa-amiezi tu ai adormit in patul meu.
era mult soare, prea mult soare pentru figul de afara.
dar frigul nu se strecura in camera asa cum m-am strecurat eu in pat langa tine.
pissiceste ti-am pandit pulsul, la baza gatului, pe plexul solar si pe spranceana dreapta.
sprancenele tale sunt arcuite frumos, dreapta poate chiar mai frumos decat stanga.
tictactictactictactictactictac la infinit
de caldura cred ca am adormit si eu.

in tramvai, parul unei doamne avea aceeasi culoare cu haina de blana pe care o purta simandicos.
cameleonic, oamenii ajung sa se confunde cu mediul in care traiesc.
pentru ca ninge de cateva zile, eu am sa redevin craiasa zapezii.

cand e ceata mai multe zile la rand, oamenii devin si ei cetosi.

intr-o noapte ca asta:
as umbla pe strazi intreband din strain in strain:
"cine sunt?
cine esti?'
pe fundal se auzea zgomotul taxiului,la telefon te-am intrebat banalitati.

arc de cerc

la stiri
in ziare
in autobuze, tramvaie si saloane de coafura ar fi trebuit sa vuiasca un singur lucru.
oare nu ar fi fost asta un fenomen demn de luat in seama?
nu de mult timp, pe cerul patriei noastre a inceput sa se manifeste un fenomen optico-iluzionist ciudat,luand forma unui curcubeu care se intinde intre doua puncte indepartate ale hartii.
cei care il vad sunt cutremurati de intensitatea culorilor, cei care il simt, aaaaaaaa, aici e alta poveste, caci nici unul dintre cei doi nu stie care e originea si care e capatul, fantana de lumina sau oala cu aur.
pe arcul lor colorat de cer sunt lichefiate concav toate luminile lumilor. e acel du-te vino, bivalenta dupa care toti ceilalti, profanii, tanjesc.
o singura intrebare pluteste acum in aer; cum o s-arate cerul la intersectia punctelor?(caci stim sigur ca ei gasesc aceasta distanta cel putin suparatoare)

cutii, cutiute

cand vine toamna, soarele pierde cel mai mult.
si tu pierzi. lasi in vara o isterie de imagini colorate si rasete si oameni cu praf auriu de lumini ancorat in piele.
o sa ma scufund in iarna ca intr-un fular in care a ramas parfumul de anul trecut.
din cand in cand imi mai curge si nasul si pur si simplu nu-mi place sa ma trezesc asa de dimineata.
ma gandeam sa-mi iau intr-o cutie de palarii cateva haine sumare, ca palarii imi cumpar de acolo, si sa plec intr-o loc insorit, desi mie nu-mi place sa ma rosesc de la soare.
oricum ar fi, sa ma intorc pe aici prin primavara asa si sa-i surprind pe cei care mai (ma) tin minte, sarind dintr-o cutie muzicala de asta data, ca un clovn nebun cu parul rosu.

intervalele nu mai sunt coerente. stim ca atomii se plimba haotic, urmand legi cuantice necunoscute si totusi creeaza ceva, e ceva de capul lor.
de-al meu nu prea stiu daca e. adica, dupa reteta lor, si eu urmez legi haotice, dar parca preaaa nu se prinde nimic. mai bine as glazura totul ca pe un tort si l-am mai pune in cuptor vreo 15 min.
haide, haide, cine alege glazura?
lumeaaa asta, io nu prea stiu ce sa zic despre dansa.