in lumina laptoasa a diminetii strada zumzaia de batranii care isi trageau alene bastoanele dupa ei, tu calcai o camasa, a mea avea ciucuri de matase si era transparenta.
in camera, soarele se articulase de pe un perete bronz pe altul.
avem pistrui si este vara.
nu-mi mai e frica de tine si nici nu te mai iubesc prea mult, doar altfel.
si mainile tale erau acasa desi nu am dormit deloc toata noaptea de teama ca o sa ma pupi. mai bine adormeam, oricum pupele vin doar dimineata.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu