e amuzant cum oamenii ajung sa creada ca a se simti mizerabil e defapt starea normala.

fac pariu cu tine pe doi lei si trei castraveti ca nu ma mai poti uimi.
ca la metrou, usile dinafara inspre interior s-au inchis.
am inghitit si cheia.

trebuie sa fi avut vreo 4 ani si trebuie sa fi fost vara.
ma jucam in fiecare zi in fata blocului, jocuri cu genunchi juliti si numaratori din 10 in 10.
erau multi copii acolo. la o alta scara erau si doua surori. pe cea mai mica, putin mai mica decat mine o chema maria. tin minte ca maria avea ochii mari si miros de pudra de talc, sau poate asa-mi imaginez acum.
intr-o dimineata am auzit pe afara ca maria a murit. copiii ziceau ca a murit in somn. probabil somnul avea si el gust de lapte si miros de pudra de talc, era somnul cel mai lung si mai profund,de pranz cu aer fierbinte de vara, filtrat de draperiile trase.
la scurt timp m-am mutat de acolo. de-a lungul anilor mi-a amintit franturi din povestea asta dar nu am stiut niciodata daca a fost sau nu real. cred ca mi-am amintit mai mult senzatia de somn fara sfarsit, poate ca am tanjit uneori dupa ea, nici nu stiu.
aburi de pudra, miros de lapte clocotit si somn deplin.
cand esti mic iti tii monstrii in dulap sau sub pat, cand cresti, ei se metamorfozeaza odata cu tine si se aciuiesc in suflet. ies doar in urma unui somn deplin.

Pentru ca ninge
Triunghiuri in sfere
pline de cuvinte grele.
Omul care cerne faina din cer,
a uitat de el.
Iei un baston lung, lung,
Tragi cortina,
Si-l intepi
pana-l auzi urland.
....................
E noapte tarziu.
Am terorizat scrumiera,
Tocmai si-a facut rezervare
la zborul pentru insule.
Pleaca luni, la ora 3.

stand pe fundaluri albe culorile tasnesc din crestetele oamenilor, in functie de imaginile intiparite pe fetele lor.
expresii de albastru, de auriu si mai rar de violet.
toate, rand pe rand, niciodata in acelasi timp.
contradictii intre timpul din mine si timpul din afara mea.

frici mici
si
frici mai putin mici
si
reminescente de psihoze
si
psihozele nu au nimic psihedelic in ele, inafara de un prefix

prezumtii de nevinovatii

tristetile sunt de mai multe feluri. asta era lichida, se prelingea cu-ncetinitorul pe piele, era calda si poate chiar putin colorata, doare umpic, asa de gust.
tu te-ai dezindragostit, la fel de subit ca-n noaptea aia, cand pe strada ai zis:'te iubesc'.
o stiu(simt),cu toate ca tare-as vrea sa ma insel.
poate
poate
poate
.....
duce la infinit