sub ciuperca nu plooa, nu era nici soare, nici frig si nici timp
spatiul se strecura curbiliniu si colorat (curbiliniu si colorat=curcubeic?!)
si cum se strecura el asa, nu prin doi ci prin unu, ma trezeam cu o gramada de revelatii nastrusnice pe care nu stiam in ce buzunar sa le mai dosesc.
ce te faci cu oamenii astia care stramba din nas cand in sfarsit le mai rostesti?
eu i-as baga si pe ei intr-un buzunar, si apoi in centrifuga de la masina de spalat. sa-i roteasca-clateasca bine-bine si inca-un strop de bine.
soarele misca lalele false din tablou. defapt soarele nu mai era demult, da' lalelele se miscau feminin si dansau ca niste aproape-curve.
'eu nu sunt corpul meu', mai zicea o oarecare voce. asa o fi, cine sunt eu sa-l contrazic?