azi pare prima zi de vara, pare frumos si cred ca multi oamneni zambesc pe strazi.
in ultimele zile am iesit mult, mult, ca sa gandesc mai putin.
un alt eu vorbeste, uneori rade, se comporta normal in parametrii sociali, cunoaste multe persoane noi si colorate ale caror nume nu o sa si-l mai aminteasca vreodata.
'ce frumoasa esti, ce rochie frumoasa ai, as vrea sa te sarut pe gat'
ce, cine, cine e fata asta la care se inghesuie cinci magari la zambet?
sunt un sociopat sociabil.
inauntru, nu e nimic. totul a inghetat intr-un moment indepartat din timp, un hypermoment, un moment continuu cu flash back-uri care pulseaza constant.
cineva a furat toate sursele de lumina, becuri, chibrite, lumanari si licurici. astept doar sa treaca timp, frecvente, batai de inima, sa trec eu..in alta parte, oriunde altundeva decat acum.
corpul meu simte diviziunea dintre fatete.
intorcand-ma dimineata acasa pe strazile pustii, in taxiul inundat de lumina, corpul meu isi striga revolta. niciodata nu s-a mai revoltat in asa masura.
capul imi pulsa, mainile imi erau reci si nu mai puteam vorbi. mi s-a facut atat de frica incat atunci cand s-a oprit la stop am vrut sa cobor in fuga pe tot felul de strazi pe care nu le mai recunosteam. capul imi pulsa ingrozitor ca si cum spiritul, energia care mai ramasese vroia sa se mute in alt recipient.
nu stiu cum am ajuns acasa.
m-am intins pe podea si cred ca am lesinat, imaginea a fost iarasi alba, anticorporala,albul acela de care mi-e atat de frica. a fost ca atunci, data trecuta, cand albul mi-a inundat tot orizontul si culorile lui kundalini au iesit rand pe rand din mine. cred ca nu am mai scris niciodata despre asta pentru ca m-am speriat ingrozitor.
'corpul meu nu e corpul meu iar eu nu sunt eu, forma e nimic iar nimicul e forma'
da data asta insa a fost si mai rau. dupa cateva ore, imaginea a revenit. camera era inundata de lumina iar eu eram inundata de groaza.