locuiam intr-un oras alb in reconstructie, cu parcuri si lacuri artificiale.
coloanele albe de marmura coborau adanc in lacuri. copiii se scaldau zilnic acolo.
calcau pe prima treapa alba care se derula apoi inspre adancimi. cand oboseau se odihneau pe capiteluri de coloane scufundate de izbeliste prin ape. sa inoate bine era o necesitate caci lacurile nu aveau sfarsit. unii mureau, ii culegeau cu plase pentru fluturi.
prin oras,ne plimbam pe barne de lemn inguste.
deasupra, se reconturau in inaltime cladirile.
barnele de lemn erau asezate peste gaurile intunecate ale trecutului, mai intrezareai uneori cate un craniu de elefant.
intr-o seara am prins pe marginea unui lac un licurici.
l-am pus intr-un borcan cu gura in jos.
dimineata, m-am trezit gandind: 'nenorocitul! mi-a ros din piele pana la suflet.'
dar n-am zis-o.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu