eu stau la etajul 3.
salcamul a inflorit si-si lipeste florile de geamul meu.
din cand in cand eu imi lipesc fruntea de geamul rece
...si atunci simt vibratia florilor de salcam.

la chou-chou

ieri,in tren fiind si cu exact o secunda inainte de a lesina intr-un fel de somn ma uitam pe geam si peisajele pareau golite de o parte din personajele lor. ma intrebam ce-i asta daca nu o intoarcere la vreo cojita mai apropiata de esenta lucrurilor. insa azi cand vorbeam cu I la telefon mi-a zis ca de pe geamul trenului ei se vedea o interminabila coloana de masini.
adica esenta ei e mai indepartata decat a mea...sau ce?
ce conteaza astea
sunt randuri
neranduite de
tras concluzii...
si apoi
eu nu trag niciodata concluzii.:)

primii mei ochelari de soare erau dintr-un plastic negru cu albastru electric. imbracata in rochita mea verde crud cu margarete brodate in coltul din dreapta jos imi amintesc de felul cum priveam cerul in gradina din spatele blocului. niciodata cerul nu mi-a aparut de un albastru mai laptos si prafos in deplin contrast cu albastrul electric al ramelor de ochelari.seara pasnica si incetinita de vara filtrata prin vibratia culorilor.

protege moi

la fel de firesc precum faptul ca azi noapte a adormit tinandu-ma in brate.
ii simteam pe gat si in par rasuflarea ritmica si ma gandeam daca si acum i se mai aburesc ochelarii.
...
inspre dimineata am vazut ca ii daduse jos.

sentiment laptos

ce frumos, ce frumos se amesteca laptele picur cu picur in ceaiul negru.
formeaza rotocoale si spirale
caleidoscoape
si nori de zahar
totusi am senzatia ca ratez ceva.

de nu stiu cat timp mi-am purtat unghiile in nuante de rosu aprins. acum au facut o revolutie si de cateva zile refuza sa parasesca nunatele nude.
ce dubiosenie!

let the season begin

julie a insistat sa-mi arate poze de acum o vara. apoi am dat din greseala peste niste poze vechi de mai bine de 3 ani.
si daca noi suntem o multitudine de reflectii ale celor ce ne inconjoara, strat dupa strat...exact ca si papusile rusesti...ma intreb care e miezul, nenorocitul de miez ce ar trebui sa ramana constant indiferent de fluctuatiile reflectiilor.
incepe iar primavara, si realitatea mea isi anexeaza inca un strat de viata odata cu fiecare primavara.
ma intreb cum o sa arata papusa din primavara asta? ochii de un verde tulburator, purtandu-si nuantele nude in piele. si linistea?...are sa-si poarte oare linistea in miscarea trupului sau are sa lase asta pentru inca o alta primavara? totusi, eu cred ca o sa o amane iar, linistea e un accesoriu mult prea pretios, aproape ca si bijuteriile lui audrey din breakfast at tiffany's.