ce matin la

mai stii dimineata aia cu lumina, dimineata ce-s dezvaluia firul cu o coloana sonora exacta.
prin aer pluteau armonios raze de soare si voci..si toata lumea parea frumos imbracata

ce greu se misca totul prin ninsoarea asta, si oameni si masini
si ganduri...
'si erau stelute in genele ei'

the warmth

nu mai vreau iarna.
vreau un inceput de vara ca atunci.
...................
plouase
eram atat de obosita inca nu realizam irealitatea intamplarilor din jurul meu.
eu si el eram singurii oamenii dintr-un bucuresti golit de locuitori si temeri.
in aerul umezit, taxiul galben spargea la nivel celular perdeaua de picaturi, traversand anxios de la un capat spre celalat pe Stefan cel mare.
imi purtam ciresele in par si in rasuflare si eram alb
in el vibra verde.
il vedeam acolo, asteptandu-ma inca inaintea momentului propriu-zis in care am coborat.
..................
nici pana acum nu am inteles potrivirea asta de elemente cosmice dintr-un bucuresti umed si varatic.
singurii cunoscuti din acea ploaie.
era inceputul unei lumi cu doar doi locuitori.
asta e caldura pe care as vrea sa o simt acum.

tranquility

(pe tine poate nu te-a iubit nici o fata…)

sarutul

de dimineata plec la viena, vreau sa simt frigul si sa vad sarutul lui klimt.
cu doar cateva minute mai devreme gheata de afara scartaia ca si gheata dinauntru.
nu e nimic tragic cand zic ca nu simt nimic...

'intr-o continua cautare de sine si de ceilalti...'
la party, printre lumini si sunete haotice ce invaluie, aluneca si strecoara dadeam cu ochii de tot felul de proiectii caleidoscopice... nu, nu erau oameni diferiti, nu erau straini..ma gaseam pe mine in diferite forme si marimi, in diferite amintiri, in multiple moduri de a sufla fumul de tigara, in culorile cercanelor vinetii si ale privirilor pierdute in verde.
dar in oglinda nu am vazut nimic..o ciudata si linistitoare vacuitate. aici nu mai sta nimeni, s-a fragmentat in alte coordonate, un nou cerc polar inventat doar de multiplele-eu.
si cum in cercul polar ninge mereu, cineva din mine a urcat spre zori intr-un taxi pe care incepuse sa ninga portocaliu cu albastru nocturn.

la cite

de la un timp orasul asta s-a pliat si s-a strecurat miseleste in mine. imi plac apusurile lui atat de decadent rosii, si rostogolul de oamenii pe care ii cunosc. niciunde oamenii nu sunt ca aici, pictori, studenti boemi si timizi de la arhitectura sau teatru..si apoi de nicaieri apare inalt, foarte slab si cu ochelari. a locuit trei ani la paris studiaza jurnalismul, are un nume ciudat si fumeaza usor decadent...
in unele seri eu port joben si un ruj mai rosu decat obisnuiam sa-mi definesc rosul.
in anominatul asta usor caramelizat, poti sa te imbraci ciudat, sa zambesti unui necunoscut cu trasaturi frumoase si un tub de desen pe umar si asta intr-o zi in care ceata se lasa de la ora 3.
furnicar ispititor de oameni,zgomote si lumini
citesc iar eliade...ma simt si eu un huligan; sfidez biologia si adevarurile preconcepute. ma incita ideea de a-mi inventa un adevar personal.