protege moi

la fel de firesc precum faptul ca azi noapte a adormit tinandu-ma in brate.
ii simteam pe gat si in par rasuflarea ritmica si ma gandeam daca si acum i se mai aburesc ochelarii.
...
inspre dimineata am vazut ca ii daduse jos.

sentiment laptos

ce frumos, ce frumos se amesteca laptele picur cu picur in ceaiul negru.
formeaza rotocoale si spirale
caleidoscoape
si nori de zahar
totusi am senzatia ca ratez ceva.

de nu stiu cat timp mi-am purtat unghiile in nuante de rosu aprins. acum au facut o revolutie si de cateva zile refuza sa parasesca nunatele nude.
ce dubiosenie!

let the season begin

julie a insistat sa-mi arate poze de acum o vara. apoi am dat din greseala peste niste poze vechi de mai bine de 3 ani.
si daca noi suntem o multitudine de reflectii ale celor ce ne inconjoara, strat dupa strat...exact ca si papusile rusesti...ma intreb care e miezul, nenorocitul de miez ce ar trebui sa ramana constant indiferent de fluctuatiile reflectiilor.
incepe iar primavara, si realitatea mea isi anexeaza inca un strat de viata odata cu fiecare primavara.
ma intreb cum o sa arata papusa din primavara asta? ochii de un verde tulburator, purtandu-si nuantele nude in piele. si linistea?...are sa-si poarte oare linistea in miscarea trupului sau are sa lase asta pentru inca o alta primavara? totusi, eu cred ca o sa o amane iar, linistea e un accesoriu mult prea pretios, aproape ca si bijuteriile lui audrey din breakfast at tiffany's.

running up that hill

cand eram mai mica aveam intotdeauna un pix turcoaz. era un fel de tabiet, de semnatura personala, pentru ca intotdeauna pixurile turcoaz avea acel je no sais quoi.
....
am trenul la 2 si ceva, vad iar unul dintre acele pixuri pe birou. mi se insinueaza scandalos ca o femeie ieftina si beata dar am sa-l las aici, le fel ca pe femeia ieftina pe care nu iei cu tine intr-una din seri inabusitor de obscene de vara.
ramane aici, eu plec...si asta e un act de sfidare!:)

once i wanted to be the greatest

infrigurarea asta ce m-a patruns adanc o recunosc.
mi-o amintesc
o prevestesc ca vestile rele
si tocmai pentru ca stiu ce urmeaza ar trebui sa grabesc placarile, sa sun toate alarmele si anunt plecarile tuturor trenurile inca neinventate pana nu e prea tarziu.
atunci, stiu ca as simti si poate ar durea putin.
it should be ok to run away and never look back

azi

ce ciudata e nestatornicia sentimentelor mele.
nici nu stiu daca ar trebui sa ma mai cred.